Un truc electoral: cum își cumpără Victor Ponta „susținerea” americanilor

Chiar dacă nu ai neapărat nevoie de un consilier electoral din afară, achiziția te ajută să te afișezi drept candidat distins și puternic, cu conturile pline și suficient de interesant ca pentru tine să lucreze oameni care „l-au făcut” președinte pe Clinton sau pe Obama. De la Ion Iliescu, căruia PSD i-a băgat pe gât primii americani, prin 1996, până la Traian Băsescu, care l-a angajat, în 2009, pe strategul israelian al lui Adrian Năstase din 2004, toți prezidențiabilii care doreau să fie luați în serios lucrau cu consilieri din afară. La mare căutare au fost și au rămas consultanții din echipele de campanie ale președinților SUA, care însă, pe plaiurile mioritice, nu au avut deloc succes. Ion Iliescu a pierdut în 1996, Mircea Geoană (contract cu Benson Strategy Group, implicată, de asemenea, în campania electorală a lui Obama) a fost învins în 2009, iar principele Radu Duda – care și-a lansat candidatura după mai multe discuții cu Betsy Meyer, directorul executiv al campaniei aceluiași președinte – a abandonat bătălia pe parcurs. Aceste eșecuri l-au făcut pe Traian Băsescu să spună, ca și dl Iliescu, că americanii habar n-au cum gândesc românii și nu-i înțeleg. Victor Ponta nu este însă de aceeași părere, premierul care iubește China, luându-și însă tot un consultant de peste Atlantic: Mitch Stewart, strateg pentru statele indecise în campania electorală a președintelui Barack Obama.

Spre deosebire de colegii săi în ale know-how-ului electoral, care sunt foarte discreți, dl Stewart s-a lăsat văzut și auzit pe îndelete, la Antena 3. De ce a fost nevoie ca un personaj aflat, de regulă, în umbră să se expună? Pentru a se ști că un om de-al lui Obama lucrează pentru candidatul PSD și pentru a șterge, la nivelul imaginii, petele împroșcate de vorbirea abundentă a lui Victor Ponta, care tocmai se precipitase peste lume cu declarația: „Cred că efectele asupra societății românești lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”. Drept urmare, ambasadorul Marii Britanii, Paul Brummell, și fostul ambasador american Mark Gittestein s-au grăbit să-l pună pe premier la punct, ultimul spunându-i că, în materie de politică, „a învățat toate lecțiile greșite de la SUA”. Ca nu cumva să-și facă cetățenii impresia că dl Ponta nu este agreat de administrația americană, dl Stewart, în calitate de fost colaborator al președintelui Obama, l-a lăudat continuu pe premier, afirmația că nu i-a găsit slăbiciuni fiind, în contextul recentelor controverse, extrem de deplasată.

Dar șeful echipei de consultanți nu doar repară, ci îi și aduce prezidențialului PSD beneficii de imagine. El trasează implicit o punte de legătură între Victor Ponta și președintele Obama, cu care mulți politicieni români ar vrea să fie comparați. Pentru fanii premierului, atâta le este suficient ca să creadă că acesta e înțărcat la democrație, că îi va conduce cu blândețe pe calea marilor reforme sociale, românii făcând saltul de la sărăcie, la prosperitate. De asemenea, poporului antenist i se întărește convingerea că Victor Ponta e bun („Cred că cel mai puternic punct al său este faptul că a luptat pentru mamele tinere, pentru pensionari… Vrei ca acest om, căruia îi pasă de oamenii de rand, să fie președinte”), deștept, muncitor și înțelept, fiindcă până și americanii o spun – dl Stewart fiind însă plătit să vorbească.

Am senzația că dl Mitch Stewart o să mai participe la talk-show-uri televizate, unde îl va omagia pe candidatul PSD în calitate de fost consultant, deci de apropiat al președintelui SUA. Fiindcă, chiar de la prima sa apariție, s-a impus o temă de propagandă: Ponta înrudit, în spirit, cu Obama.